Tadaaaaaaa

un ciocan in cap un pas inainte

 

Semicronica de semifestival II

postat de tadaaaaaaaa in 2008-12-19 00:55

Ultima seara a festivalului OM BUN a debutat cu Gala Laureatilor. N-am sa mai enumar premiile fiindca am facut-o in postul anterior, dar am sa ma repet spunand ca din punctul meu de vedere decizia juriului a fost corecta. Poate ar fi trebuit ca printre premianti sa se numere si Jul Baldovin, dar asta oricum nu schimba fruntea clasamentului.

Cateva cuvinte acum despre prezentare, asigurata de Adrian Ivanitchi . Jalnica, patetica, lipsita de sens. Un prezentator „gaga” total care cu siguranta stia locul unde se afla dar la fel de sigur habar n-avea ce prezinta. Intr-o lume in care exista cateva nume care ar fi putut prezenta fara probleme acest festival (Eugen Cristea, Daniel Fat, Maria Gheorghiu ca sa enumar doar cateva) sa-l alegi pe cel autointitulat primul folkist cu acte in regula din Romania (restul probabil la vremea aceea nu aveau mutatia facuta) mi se pare o greseala majora. Un prezentator care intra pe scena peste artistii aflati in recital ca sa ii dea jos de pe scena (de parca avea in fata copiii de la Palatul Pionierilor si Soimilor Patriei) ar trebui sa dispara (de pe scena, ca sa nu se inteleaga ca am ceva cu el).

Au urmat recitalurile. Dar cum au urmat este problema de fapt. Primul pe scena a urcat Stelian Maria (nu, n-am gresit pronumele – este primul nu prima) un tip despre care sincer nu am auzit mai nimic. Si cand a inceput sa cante am inteles si de ce.

A urmat Ovidiu Mihailescu, care a reusit sa castige destul de repede atentia unui public circumspect la inceput. Cantand doar piese ritmate, cu umor si cu priza la public, Ovidiu Mihailescu a oferit un recital spumos.

A urmat Andrei Paunescu , moment numai bun pentru o pauza, asa cum a fost si recitalul urmator adica cel al lui Vali Serban. Mai lipsea Florin Sasarman si tacamul era complet.

Recitalul lui Emeric Imre a inceput usor stangaci si asta datorita lui Razvan Crivaci care pe primele piese nu si-a gasit locul pe scena dar poate nici cel mai potrivit ton la chitara. A fost al doilea recital sa-i spunem surpriza, in care un folkist a urcat pe scena insotit de o formatie. Dar vai ce diferenta fata de ce am ascultat cu o zi inainte! Voci echilibrate, sunete curate, profesionalism.

A urmat Vasile Seicaru , exuberant ca intotdeauna; recital asteptat de public (poate chiar mai asteptat decat cel de marti al fostului partener de scena din anii 80) si primit cum se cuvine.

Seara a fost incheiata de un Mircea Baniciu in mare verva si cu mult chef de joaca. Avandu-l langa el pe omul orchestra Vlady Cnejevici, eterna „pasare” a ridicat sala in picioare de la primele acorduri.

S-a tras cortina. Cu bune si cu rele. Cu 4 recitaluri de nota 10 din partea mea (Mircea Vintila, Mircea Baniciu, Emerich Imre si Ovidiu Mihailescu) si cu un trofeu atribuit pe merit lui Nicu Zota.


Tag-uri Technorati: , , , , , , , , ,

Comentarii


Comentariile sunt interzise la blogurile neactualizate mai mult de 90 de zile

 
 

powered by www.ABlog.ro

Termeni si Conditii de Utilizare